Unde dai si unde crapa….

Sau…Cum am aflat ca am diabet!

M-am internat in spital pentru o interventie chirurgicala destul de serioasa si asa cum este normal, la internare, inainte de operatie, mi s-a facut un set complet de analize. Asteptand in salon rezultatele, pregatindu-ma de interventie (perfuzii, etc), nemancata de peste 24 de ore si tremurand de frica, vine domnul doctor si spune: „Avem o problema!”

Glicemia a jeune (pe nemancate) – 370 mg/dl, unde normal ar fi fost intre 80 si maxim 100.Si uite asa a inceput panica mea, miscarea rapida a doctorilor mei, convingerea soacrei mele ca este o greseala de laborator si alte analize pentru lamuriri.

Evident ca nu a fost o greseala. Si in loc sa trec prin interventia programata, am ramas internata pentru tratament imediat. Zeci de intrebari legate de potentiale simptome – pe care nu le-am avut niciodata, daca am rude apropriate cu diabet – unde raspunsul e tot nu, si cum de toate celelalte analize sunt excelente.

Dupa 2 zile in spital, vreo 3 hiperglicemii si vreo 2 hipoglicemii, am plecat acasa cu Siofor (500 mg) de 3 ori pe zi si 20 unitati de insulina Levemir si o glicemie oarecum normala.

Am uitat sa precizez ca intre toate cele de mai sus, am gasit timp sa plang pana mi-au iesit ochii, sa dramatizez si sa intreb „De ce eu?” si sa incerc sa gasesc explicatii.

Urmatorii pasi… complicat, hilar si innebunitor pentru cei din jur, dar mai multe in urmatoarele postari!

Lasati un comentariu